De curând, am dat peste o vorbă, șoptită de Mihai, de parca mi-ar fi citit gândul. Faptul că această vorbă nu e a lui, nu are nici o importanță. "Unei inimi neîmpăcate, nimic nu ii este suficient". Și ce mare dreptate avea cel ce a spus-o. Oare...și el trăia același lucru? Probabil, nimic nou sub soare.
Și totuși...ce faci atunci când ai inima împăcată? Este oare suficient? Aceasta împăcare își are prețul ei din păcate.
Și totuși...ce faci atunci când ai inima împăcată? Este oare suficient? Aceasta împăcare își are prețul ei din păcate.
"I greet you from the other side
Of sorrow and despair
With a love so vast and shattered
It will reach you everywhere "
Of sorrow and despair
With a love so vast and shattered
It will reach you everywhere "
Și ca și cum lucrurile nu ar fi fost destul de complicate, a apărut de nicăieri și s-a instalat în inima mea.
"For the heart with no companion
For the soul without a king
For the prima ballerina
Who cannot dance to anything "
For the soul without a king
For the prima ballerina
Who cannot dance to anything "
But even when you have someone you need your loneliness corner back..there's the only place you feel alive again, the place where you can breathe freedom....
RăspundețiȘtergereAnd when that somebody is gone, your loneliness corner is so full with pain that freedom is so awful that you throw it away and you change it with oblivion....
http://www.youtube.com/watch?v=PO8_79MgicA
RăspundețiȘtergereAscultă marea taină: când prima dimineaţă
RăspundețiȘtergerellumina cuprinsul, Adam era deja
Făptura cea mai tristă, şi-ndurerat chema
Să se întoarcă noaptea, să vină iarăşi ceaţa.