marți, 6 ianuarie 2009

Catrenele timpului


"Iată un peisaj de stradă:
Vântul scutură un pom
Și petale-ncep să cadă
Lin pe suflete de om..."
Anonim


"Deși mai tuturor displace,
Ca ea nu-i alta pe pământ:
Când a promis un rău ca face,
Se tine sigur de cuvânt."
Alt anonim

"Întristarea ei adâncă
Poate de acolo vine:
Ca nu știe bine încă
Unde stă și lângă cine."
Același anonim

2 comentarii:

  1. „Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
    ”Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?”
    Cânta privighetoarea şi repeta zefirul:
    ”O zi de fericire, un an de lacrimi cere."

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu pot fi poetic, dar inima mea danseaza un vals de unul singur. Zambeste Bogdane, caci si eu fac la fel!

    RăspundețiȘtergere